Tradare si neincredere


        Cu cateva luni in urma am cunoscut un om special,un om de care m-am indragostit si pe care,si acum dupa atat timp,se pare ca nu au disparut sentimentele,un om despre care nu am spus prea multe,din pacate si am pastrat secret ceea ce inca mai simt pentru el.Stiu ca am gresit fata de el si imi pare rau desi,cu siguranta e prea tarziu pentru regrete.Sper totusi,ca intr-o zi sa poata ierta si uita.Nu am fost mult timp impreuna dar,atat cat am fost,ne-am bucurat unul de celalalt si am trait clipe frumoase.
      Anyway,ce vroiam eu de fapt sa spun...a venit Craciunul si asteptam musafiri:cea mai buna prietena a mea din acea vreme,pe are o consideram sora si un amic.Acest amic l-am cunoscut pe acelasi site unde l-am intalnit si pe Gaby(persoana speciala) si pe Claudia(prietena cea mai buna din acea vreme).
       Era ora 14.00,ora la care ar fi trebuit sa sune cei doi pentru a veni in vizita.A trecut ora 14.00,ora 15.00,s-a facut ora 19.00 si suna telefonul intr-un final...era ea...sisule,caci asa ne spuneam,imi pare rau dar,abia m-am trezit...promit ca maine vin!Amicul nostru la fel...nu a reusit sa ajunga...Am zis:ok sisule,nu-i nimic desi,Gaby mi-a spus:pretexte...A doua zi ma suna la ora stabilita dar,nu sa isi anunte vizita,ci ca nu poate sa ajunga si ca ii pare rau din nou...Gaby,din nou:nu e nevoie sa o mai spun!Si asa a tinut povestea pe durata sarbatorilor,iar in tot acest timp,Gaby mi-a spus in repetate randuri:iubi,nu te mai increde in nimeni,nici macar in "cea mai buna prietena".Daca era o prietena adevarata se tine tinea de promisiune.
       Si acum imi amintesc cuvintele lui:prietenii adevarati nu dau inapoi niciodata si ca,intr-o zi voi fi tradata...A avut dreptate,din pacate...