Afectiunea
Pe zi ce trece,realizez ca tot mai multe cupluri se confrunta cu lipsa de afectiune,atentie,comunicare,sprijin...De ce?Pentru ca tot mai multi nu se gandesc decat la bani,tot mai multi sunt egoisti si doar pentru sine uitand ca,cel de langa nu are nevoie de un pumn de bani sa fie fericit,uitand ca,mai mult conteaza o mangaiere oferita la timp,o vorba frumoasa spusa cand trebuie,face mai mult decat toti banii din lume...
Din pacate,multi nu stiu,nu vor sau pur si simplu,nu ii intereseaza si toate astea nu duc decat la destramarea a ceea ce ti-ai propus sa realizezi cu acea persoana,toate astea ajung sa produca ura,indiferenta,lipsa de respect acolo,unde candva era afectiune,dragoste si intelegere.
Cel mai dureros este atunci cand,totusi,incercam sa mai salvam ceva,nu suntem ascultati sau pur si simplu vad lucrurile prin prisma banilor,egoismului si a indiferentei si oricat de mult ne-am stradui,realizam ca nu avem cu cine si pentru cine,iar tot ce a fost candva se pierde undeva pe drum...si atunci,ce ne ramane de facut?Doar sa speram ca totul va reveni la ceea ce a fost,ca cel de langa noi va realiza unde s-a gresit,unde s-a oprit in a mai fi unul cu partenerul de viata...desi,e posibil ca toate astea sa se intample mult prea tarziu,cand,deja nu mai exista acel interes de la inceput,nu mai exista aceleasi sentimente care credeai ca nu se vor risipi intr-un timp atat de scurt...
Eu,personal,sunt un om care crede in speranta si ideea ca "va fi bine",dar uneori,simt ca nici speranta nu ma mai ajuta,nici daca imi spun "va fi bine" nu imi mai da putere si atunci,tot ce imi vine sa fac este sa las soarta sa decida....dar,oare asa va fi?
duminică, 8 septembrie 2013
luni, 24 iunie 2013
Inca te iubesc.....
Inca o data stau in fata monitorului cu privirea pierduta si nu stiu de ce...poate pentru ca imi sunt rascolite sentimentele din nou...poate pentru ca,intr-adevar inca il iubesc...poate pentru ca,prezenta lui inca imi tulbura linistea...nu stiu...
As vrea sa spun,gata,nu mai vreau sa vars nici o lacrima,nu vreau sa mai simt durere dar,privirea lui atintita asupra mea ma face sa uit de toate lacrimile varsate si durerea provocata,atingerea si saruturile lui imi trezesc aceeasi fiori din totdeauna si tot ce imi doresc in acel moment este sa il tin in brate si sa ii soptesc:te iubesc!
Oare se vor termina toate astea vreodata?Oare voi gasi,in sfarsit linistea si ceea ce mi-am dorit toata viata?Oare va fi acolo unde ar trebui sa fie,acolo unde spune ca isi doreste sa fie?Va intelege vreodata cat de mult inseamna pentru mine?Va intelege vreodata ca,nimic din ce am facut si am rabdat pana acum nu a fost pentru mine?Va intelege vreodata sentimentele ce i le port?Va intelege vreodata durerea ce o simt in fiecare zi cand nu ii aud vocea?Va intelege vreodata durerea ce o simt in fiecare noapte cand stau in pat cu ochii atintiti in tavan,simtindu-i lipsa?Va inteleg vreodata cat de mult il iubesc??
TE IUBESC PISUL MEU!!!!!
Inca o data stau in fata monitorului cu privirea pierduta si nu stiu de ce...poate pentru ca imi sunt rascolite sentimentele din nou...poate pentru ca,intr-adevar inca il iubesc...poate pentru ca,prezenta lui inca imi tulbura linistea...nu stiu...
As vrea sa spun,gata,nu mai vreau sa vars nici o lacrima,nu vreau sa mai simt durere dar,privirea lui atintita asupra mea ma face sa uit de toate lacrimile varsate si durerea provocata,atingerea si saruturile lui imi trezesc aceeasi fiori din totdeauna si tot ce imi doresc in acel moment este sa il tin in brate si sa ii soptesc:te iubesc!
Oare se vor termina toate astea vreodata?Oare voi gasi,in sfarsit linistea si ceea ce mi-am dorit toata viata?Oare va fi acolo unde ar trebui sa fie,acolo unde spune ca isi doreste sa fie?Va intelege vreodata cat de mult inseamna pentru mine?Va intelege vreodata ca,nimic din ce am facut si am rabdat pana acum nu a fost pentru mine?Va intelege vreodata sentimentele ce i le port?Va intelege vreodata durerea ce o simt in fiecare zi cand nu ii aud vocea?Va intelege vreodata durerea ce o simt in fiecare noapte cand stau in pat cu ochii atintiti in tavan,simtindu-i lipsa?Va inteleg vreodata cat de mult il iubesc??
TE IUBESC PISUL MEU!!!!!
sâmbătă, 25 mai 2013
Fara titlu...
Din pacate,nu am stiut ce titlu sa ii dau acestei postari,dar stiu ca sunt ganduri,sentimente si trairi adunate in ultimul timp...timp in care am plans,am ras,am oftat,m-am bucurat dar,mai presus de toate iubesc...Iubesc ochii tai,iubesc,vocea ta,iubesc gura ta,iubesc tot ceea ce esti tu!Te iubesc asa cum esti tu...
Uneori,parca imi este teama sa iti spun toate astea si multe alte lucruri si din acest motiv am incercat sa pun toate aceste sentimente in versuri...Nu stiu cat de mult vor placea sau vor fi apreciate dar,am incercat sa transpun in ele tot ce simt si insemni pentru mine...
Dor de tine
Cand ma cuprinde teama,
Incerc sa ma ascund
Intr-o lume a mea,
Doar eu si al meu gand.
Cand ma ajunge dorul,
Incerc sa il alung
Si las in urma totul,
La tine sa pot sa ajung.
Sentimente ce ma cuprind
Si imi inunda inima,
Cu vocea tremurand
Iti spun:esti al meu,sunt a ta!
Te iubesc!
Vii si pleci lasand in urma
Amalgam de sentimente
Iar eu traind in umbra
Oftez si tot ce imi vine in minte
Si totusi,te iubesc!
Rabd si astept in continuare
Clipa cand alaturi imi vei fi
Pentru totdeauna si imi pare
Ca totusi,nu vei veni
Si cu toate astea,te iubesc!
Nu am gasit un titlu inca pentru aceasta care va urma si poate ca nu voi gasi niciodata....
Privesc in jur incercand
Parca sa te gasesc.
Nu te vad si suspinand
Soptesc,te iubesc...
Mi-e dor de a ta privire
Si de al tau sarut mi-e dor,
Cu ochii atintiti in departare,
Imi spun:as vrea sa pot!
Nu stiu daca ti-am mai spus si chiar daca am mai spus-o,repet ca,esti totul pentru mine si te iubesc in ciuda tuturor piedicilor si obstacolelor...te iubesc in ciuda a tot ceea ce se intampla in momentul de fata...este greu dar,vom trece peste toate...
Esti totul pentru mine
Iti aud respiratia
Si iti privesc chipul,
Iti aud inima
Si uit de rele cu totul!
Iti soptesc:te iubesc
Si iti mangai obrazul.
Iti soptesc:te doresc
Si ca pentru mine esti totul!
Poate multi vor spune ca nu ar trebui sa arat lumii intregi ce simt,ce traiesc dar,iubesc si nu imi este rusine cu asta si atunci cand iubesti,nu ai parte doar de bune,ci si de rele...Cei care nu ma inteleg nu sunt obligati sa imi citeasca gandurile si ceea ce scriu...ar putea doar sa arunce o privire si daca nu le place sa treaca mai departe.....Te iubesc puiu meu!
Din pacate,nu am stiut ce titlu sa ii dau acestei postari,dar stiu ca sunt ganduri,sentimente si trairi adunate in ultimul timp...timp in care am plans,am ras,am oftat,m-am bucurat dar,mai presus de toate iubesc...Iubesc ochii tai,iubesc,vocea ta,iubesc gura ta,iubesc tot ceea ce esti tu!Te iubesc asa cum esti tu...
Uneori,parca imi este teama sa iti spun toate astea si multe alte lucruri si din acest motiv am incercat sa pun toate aceste sentimente in versuri...Nu stiu cat de mult vor placea sau vor fi apreciate dar,am incercat sa transpun in ele tot ce simt si insemni pentru mine...
Dor de tine
Cand ma cuprinde teama,
Incerc sa ma ascund
Intr-o lume a mea,
Doar eu si al meu gand.
Cand ma ajunge dorul,
Incerc sa il alung
Si las in urma totul,
La tine sa pot sa ajung.
Sentimente ce ma cuprind
Si imi inunda inima,
Cu vocea tremurand
Iti spun:esti al meu,sunt a ta!
Te iubesc!
Vii si pleci lasand in urma
Amalgam de sentimente
Iar eu traind in umbra
Oftez si tot ce imi vine in minte
Si totusi,te iubesc!
Rabd si astept in continuare
Clipa cand alaturi imi vei fi
Pentru totdeauna si imi pare
Ca totusi,nu vei veni
Si cu toate astea,te iubesc!
Nu am gasit un titlu inca pentru aceasta care va urma si poate ca nu voi gasi niciodata....
Privesc in jur incercand
Parca sa te gasesc.
Nu te vad si suspinand
Soptesc,te iubesc...
Mi-e dor de a ta privire
Si de al tau sarut mi-e dor,
Cu ochii atintiti in departare,
Imi spun:as vrea sa pot!
Nu stiu daca ti-am mai spus si chiar daca am mai spus-o,repet ca,esti totul pentru mine si te iubesc in ciuda tuturor piedicilor si obstacolelor...te iubesc in ciuda a tot ceea ce se intampla in momentul de fata...este greu dar,vom trece peste toate...
Esti totul pentru mine
Iti aud respiratia
Si iti privesc chipul,
Iti aud inima
Si uit de rele cu totul!
Iti soptesc:te iubesc
Si iti mangai obrazul.
Iti soptesc:te doresc
Si ca pentru mine esti totul!
Poate multi vor spune ca nu ar trebui sa arat lumii intregi ce simt,ce traiesc dar,iubesc si nu imi este rusine cu asta si atunci cand iubesti,nu ai parte doar de bune,ci si de rele...Cei care nu ma inteleg nu sunt obligati sa imi citeasca gandurile si ceea ce scriu...ar putea doar sa arunce o privire si daca nu le place sa treaca mai departe.....Te iubesc puiu meu!
luni, 13 mai 2013
Dragostea
Ce inseamna dragostea pentru oameni?Pentru unii,un sentiment divin,pentru altii o simpla atractie sau doar un act sexual dar,nimeni nu stie ca dragostea nu se defineste prin cuvinte ci,pur si simplu o traiesti,o simti...Atunci cand esti indragostesti simti ca,nimic si nimeni in jurul tau nu mai conteaza...Atunci cand esti indragostit te bucuri de orice lucru marunt,te bucuri de fiecare clipa petrecuta langa persoana iubita si nu iti doresti decat sa ii simti prezenta zi de zi si noapte de noapte sau pur si simplu sa ii auzi vocea....Cand esti indragostit te bucuri de un simplu SMS in care iti scrie "imi lipsesti" sau "imi este dor de tine".
Din pacate,pentru multi toate aceste trairi nu sunt decat niste basme in care,spun ei,mai cred doar adolescentii sau poate nici ei.Pot sa contrazic!De ce?Simplu,dragostea nu are varsta si nici nu va muri vreodata doar ca,nu mai stim noi sa o cautam,nu mai stim noi sa ne bucuram de momentele petrecute cu cei de langa noi.Lupta cu viata si interesul pentru bani ne-au facut sa uitam sa mai apreciem un gest frumos,sa cautam frumusetea interioara,sa vedem dincolo de aspectul fizic.
Credeti ca frumusetea dureaza?Credeti ca banii sau averile le luam cu noi?Nu!Nici frumusetea nu dureaza sau o putem pierde in orice moment al vietii,nici banii sau averile nu le luam cu noi cand vom pleca de pe acest pamant dar,cati sunt constienti de toate astea?Cati stiu ca toate trec dar,nimic nu trece fara sa lase urme?Putini,foarte putini....
Ce inseamna dragostea pentru oameni?Pentru unii,un sentiment divin,pentru altii o simpla atractie sau doar un act sexual dar,nimeni nu stie ca dragostea nu se defineste prin cuvinte ci,pur si simplu o traiesti,o simti...Atunci cand esti indragostesti simti ca,nimic si nimeni in jurul tau nu mai conteaza...Atunci cand esti indragostit te bucuri de orice lucru marunt,te bucuri de fiecare clipa petrecuta langa persoana iubita si nu iti doresti decat sa ii simti prezenta zi de zi si noapte de noapte sau pur si simplu sa ii auzi vocea....Cand esti indragostit te bucuri de un simplu SMS in care iti scrie "imi lipsesti" sau "imi este dor de tine".
Din pacate,pentru multi toate aceste trairi nu sunt decat niste basme in care,spun ei,mai cred doar adolescentii sau poate nici ei.Pot sa contrazic!De ce?Simplu,dragostea nu are varsta si nici nu va muri vreodata doar ca,nu mai stim noi sa o cautam,nu mai stim noi sa ne bucuram de momentele petrecute cu cei de langa noi.Lupta cu viata si interesul pentru bani ne-au facut sa uitam sa mai apreciem un gest frumos,sa cautam frumusetea interioara,sa vedem dincolo de aspectul fizic.
Credeti ca frumusetea dureaza?Credeti ca banii sau averile le luam cu noi?Nu!Nici frumusetea nu dureaza sau o putem pierde in orice moment al vietii,nici banii sau averile nu le luam cu noi cand vom pleca de pe acest pamant dar,cati sunt constienti de toate astea?Cati stiu ca toate trec dar,nimic nu trece fara sa lase urme?Putini,foarte putini....
miercuri, 8 mai 2013
Mici bucurii
In trecerea noastra prin lumea asta fugara,uitam sa ne oprim din cand in cand si sa privim lucruri marunte care ne-ar putea aduce un moment de bucurie.Am invatat sa traim intr-o lupta continua fara sa mai luam in seama micile placeri ale vietii dar,cel mai important,fara sa iubim!
Foarte multi am uitat ce inseamna sa traiesti mici momente dar,care ti-ar putea aduce satisfactii enorme!Chiar si o plimbare in parc a devenit pentru multi dintre noi doar o iesire la aer.Poate,daca in timpul unei plimbari ne-am opri pret de 30 de secunde,am privi o floare si i-am adulmeca parfumul,am realiza ce sentiment placut avem.Din pacate,tot mai putini stiu sa faca asta si atunci,ne miram de ce atata ura,lipsa de respect si dusmanie?
In trecerea noastra prin lumea asta fugara,uitam sa ne oprim din cand in cand si sa privim lucruri marunte care ne-ar putea aduce un moment de bucurie.Am invatat sa traim intr-o lupta continua fara sa mai luam in seama micile placeri ale vietii dar,cel mai important,fara sa iubim!
Foarte multi am uitat ce inseamna sa traiesti mici momente dar,care ti-ar putea aduce satisfactii enorme!Chiar si o plimbare in parc a devenit pentru multi dintre noi doar o iesire la aer.Poate,daca in timpul unei plimbari ne-am opri pret de 30 de secunde,am privi o floare si i-am adulmeca parfumul,am realiza ce sentiment placut avem.Din pacate,tot mai putini stiu sa faca asta si atunci,ne miram de ce atata ura,lipsa de respect si dusmanie?
Speranta,rabdare,incredere si dragoste
Te-am cunoscut acum cateva luni in urma cand viata mea era un haos total si nu mi-am imaginat nici un moment ca voi ajunge sa ma indragostesc de tine,ba mai mult sa te iubesc atat de mult!Te iubesc atat de mult incat,chiar si cateva ore fara tine dor enorm!
Stiu ca am trecut prin multe situatii destul de neplacute dar,mi-ai cerut sa am rabdare...am avut nu doar rabdare ci si incredere ca totul,in timp,va fi asa cum mi-am dorit,cum ne-am dorit amandoi de la inceput...
Speranta,rabdare,incredere si cel mai important,dragoste,sunt motivele pentru care nu am renuntat si am continuat sa raman langa tine.Am ramas langa tine si nu regret,ba mai mult ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu tine...ma bucur de fiecare alin al tau,de fiecare mangaiere a ta,de fiecare atingere a ta,de fiecare privire a ta,de fiecare sarut al tau...
Poate ca vom mai trece si prin alte situatii dificile dar,aceeasi speranta,aceeasi rabdare,aceeasi incredere si mai ales aceeasi dragoste ne vor ajuta sa depasim orice obstacol!Te iubesc puiul meu si nu imi este nici frica si nici rusine sa recunosc!
Te-am cunoscut acum cateva luni in urma cand viata mea era un haos total si nu mi-am imaginat nici un moment ca voi ajunge sa ma indragostesc de tine,ba mai mult sa te iubesc atat de mult!Te iubesc atat de mult incat,chiar si cateva ore fara tine dor enorm!
Stiu ca am trecut prin multe situatii destul de neplacute dar,mi-ai cerut sa am rabdare...am avut nu doar rabdare ci si incredere ca totul,in timp,va fi asa cum mi-am dorit,cum ne-am dorit amandoi de la inceput...
Speranta,rabdare,incredere si cel mai important,dragoste,sunt motivele pentru care nu am renuntat si am continuat sa raman langa tine.Am ramas langa tine si nu regret,ba mai mult ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu tine...ma bucur de fiecare alin al tau,de fiecare mangaiere a ta,de fiecare atingere a ta,de fiecare privire a ta,de fiecare sarut al tau...
Poate ca vom mai trece si prin alte situatii dificile dar,aceeasi speranta,aceeasi rabdare,aceeasi incredere si mai ales aceeasi dragoste ne vor ajuta sa depasim orice obstacol!Te iubesc puiul meu si nu imi este nici frica si nici rusine sa recunosc!
marți, 2 aprilie 2013
Te iubesc!
Te iubesc si asta e tot ce conteaza...Multi spun ca,a iubi e o prostie in ziua de azi...eu insa,mai cred ca exista iubirea dupa care fiecare din noi tanjim doar ca,unora le este teama,rusine sau pur si simplu din orgoliu nu recunosc...Nu trebuie sa ne fie teama de iubire,nu trebuie sa ne fie rusine ca iubim si nici sa lasam orgoliul sa stea in calea ei...Din iubire,poti face lucruri minunate,cu iubire poti darui momente de neuitat...
Spuneam la inceput,"te iubesc si asta e tot ce conteaza"...da,iubesc si nu imi este rusine sa recunosc,chiar daca,pe langa faptul ca iubirea este frumoasa cere si sacrificii si nu imi este frica...Pot sa am rabdare,pot sa indur,pot sa ma sacrific...Stiu ca unii ar spune ca sunt nebuna sa fac asta dar,oare nu asta facem fiecare atunci cand iubim?Ca nu toti recunosc ca sunt capabili de multe sacrificii atunci cand iubesc nu inseamna decat ca le este teama sa recunoasca ca iubesc...
Exista iubire dar nu vrem sa o mai aratam...ne-am invatat sa traim intr-o lume fugara,fara sa mai vedem acele lucruri marunte care ne fac viata mai frumoasa...Nu mai stim sa ne bucuram atunci cand ne indragostim,de fapt nu recuoastem asta de teama...Este adevarat ca unora ni se intampla sa iubim si sa nu fim iubiti dar,asta nu inseamna ca iubirea nu e frumoasa...Dragoste cu sila nu se poate dar,poti fi multumit in sinea ta ca ai aratat ce e mai frumos in tine unei persoane chiar daca nu te-a iubit asa cum ai vrut tu,iar asta nu inseamna ca trebuie sa iti pierzi speranta ca,intr-o zi vom iubi si vom fi iubiti asa cum ne dorim...
Te iubesc si asta e tot ce conteaza...
Te iubesc si asta e tot ce conteaza...Multi spun ca,a iubi e o prostie in ziua de azi...eu insa,mai cred ca exista iubirea dupa care fiecare din noi tanjim doar ca,unora le este teama,rusine sau pur si simplu din orgoliu nu recunosc...Nu trebuie sa ne fie teama de iubire,nu trebuie sa ne fie rusine ca iubim si nici sa lasam orgoliul sa stea in calea ei...Din iubire,poti face lucruri minunate,cu iubire poti darui momente de neuitat...
Spuneam la inceput,"te iubesc si asta e tot ce conteaza"...da,iubesc si nu imi este rusine sa recunosc,chiar daca,pe langa faptul ca iubirea este frumoasa cere si sacrificii si nu imi este frica...Pot sa am rabdare,pot sa indur,pot sa ma sacrific...Stiu ca unii ar spune ca sunt nebuna sa fac asta dar,oare nu asta facem fiecare atunci cand iubim?Ca nu toti recunosc ca sunt capabili de multe sacrificii atunci cand iubesc nu inseamna decat ca le este teama sa recunoasca ca iubesc...
Exista iubire dar nu vrem sa o mai aratam...ne-am invatat sa traim intr-o lume fugara,fara sa mai vedem acele lucruri marunte care ne fac viata mai frumoasa...Nu mai stim sa ne bucuram atunci cand ne indragostim,de fapt nu recuoastem asta de teama...Este adevarat ca unora ni se intampla sa iubim si sa nu fim iubiti dar,asta nu inseamna ca iubirea nu e frumoasa...Dragoste cu sila nu se poate dar,poti fi multumit in sinea ta ca ai aratat ce e mai frumos in tine unei persoane chiar daca nu te-a iubit asa cum ai vrut tu,iar asta nu inseamna ca trebuie sa iti pierzi speranta ca,intr-o zi vom iubi si vom fi iubiti asa cum ne dorim...
Te iubesc si asta e tot ce conteaza...
duminică, 17 martie 2013
Copiii
Maine,18.03.2013 este ziua unei fetite minunate,Ene Laura...o fetita care a ramas fara mama de la cateva luni.Dupa plecarea mamei naturale a avut o femeie,poate nu perfecta,dar careia Laura i-a spus MAMA...de ce,pentru ca in primii ani de viata i-a fost alaturi mai mult ca oricine...A fost o relatie ca in orice cuplu...cu bune si rele,care la un moment dat s-a terminat din motive doar de ei stiute si pe care nu vreau sa le aflu sau sa le dezvalui chiar daca le-as stii...
S-au despartit...dupa un timp,tatal Laurei si al Cosminei(poate va intrebati cine este Cosmina...Cosmina este sora mai mare a Laurei),a gasit o femeie care credea ca ii va fii alaturi la bine si rau.Aceasta femeie a fost si prietena mea...din pacate,s-a dovedit a fi doar o persoana care isi urmarea propriile interese...Nu am stiu la inceput ce anume vroia sa faca...am avut incredere in ea,fiindu-mi prietena...Cand am realizat ca,de fapt pentru ea conta sa isi atinga scopul,era un pic cam tarziu sa mai pot face ceva,dar am incercat...
In acel moment am decis sa ii spun acelui tata a doua fetite minunate,ca,acea femeie nu este ceea ce pretinde a fi...
Nu stiu cat am reusit sa fac asta,dar stiu ca,in timp,tatal celor doua fetite a devenit pentru mine cel mai bun prieten al meu,omul care a crezut si inca mai crede in mine si atunci cand nu ii este bine,ma suna si imi spune...surioara,nu ma simt bine...
Revenind la ziua de nastere a Laurei,astazi am incercat sa fac tot ce se poate pentru un copil de 10 ani care astepta sa isi petreaca ziua de nastere cu prietenii de varsta ei...
Sper din tot sufletul sa fi reusit...am si eu un baiat si vad cum se simte atunci cand,in cele mai importante momente din viata lui se afla inconjurat de cei dragi lui...
Asta am incercat sa fac eu astazi...sper ca am reusit!Multumesc ca mi-ati fost alaturi cand oameni care ii credeam apropiati m-au judecat...Laura,sper din tot sufletul ca,am reusit sa aduc macar un strop de fericire in sufletul tau pur si nevinovat...
La multi ani,Laura!Sa cresti mare si frumoasa alaturi de cei care te iubesc!
Maine,18.03.2013 este ziua unei fetite minunate,Ene Laura...o fetita care a ramas fara mama de la cateva luni.Dupa plecarea mamei naturale a avut o femeie,poate nu perfecta,dar careia Laura i-a spus MAMA...de ce,pentru ca in primii ani de viata i-a fost alaturi mai mult ca oricine...A fost o relatie ca in orice cuplu...cu bune si rele,care la un moment dat s-a terminat din motive doar de ei stiute si pe care nu vreau sa le aflu sau sa le dezvalui chiar daca le-as stii...
S-au despartit...dupa un timp,tatal Laurei si al Cosminei(poate va intrebati cine este Cosmina...Cosmina este sora mai mare a Laurei),a gasit o femeie care credea ca ii va fii alaturi la bine si rau.Aceasta femeie a fost si prietena mea...din pacate,s-a dovedit a fi doar o persoana care isi urmarea propriile interese...Nu am stiu la inceput ce anume vroia sa faca...am avut incredere in ea,fiindu-mi prietena...Cand am realizat ca,de fapt pentru ea conta sa isi atinga scopul,era un pic cam tarziu sa mai pot face ceva,dar am incercat...
In acel moment am decis sa ii spun acelui tata a doua fetite minunate,ca,acea femeie nu este ceea ce pretinde a fi...
Nu stiu cat am reusit sa fac asta,dar stiu ca,in timp,tatal celor doua fetite a devenit pentru mine cel mai bun prieten al meu,omul care a crezut si inca mai crede in mine si atunci cand nu ii este bine,ma suna si imi spune...surioara,nu ma simt bine...
Revenind la ziua de nastere a Laurei,astazi am incercat sa fac tot ce se poate pentru un copil de 10 ani care astepta sa isi petreaca ziua de nastere cu prietenii de varsta ei...
Sper din tot sufletul sa fi reusit...am si eu un baiat si vad cum se simte atunci cand,in cele mai importante momente din viata lui se afla inconjurat de cei dragi lui...
Asta am incercat sa fac eu astazi...sper ca am reusit!Multumesc ca mi-ati fost alaturi cand oameni care ii credeam apropiati m-au judecat...Laura,sper din tot sufletul ca,am reusit sa aduc macar un strop de fericire in sufletul tau pur si nevinovat...
La multi ani,Laura!Sa cresti mare si frumoasa alaturi de cei care te iubesc!
sâmbătă, 9 martie 2013
Ura,invidie sau prostie?
V-am promis ca o sa revin in curand cu o noua postare si iata ca ma tin de cuvant.As fi vrut sa revin cu ceva mai vesel dar,din pacate,in momentul de fata,tot ce pot scrie este ca,intr-adevar oamenii nu sunt ceea ce par.
Stau si ma intreb pana unde poate duce rautatea unora...cred ca nu are limita...Am auzit de multe ori:"sa nu ai incredere",dar sunt si persoane care cred in "speranta" si in "a fi mai bun" si cred ca mai exista si oameni de calitate cu un caracter neindoielnic.
Fiecare dintre noi gresim,unii recunu...eu,una am curaj sa recunosc,dar multi gresesc,nu recunosc,dar au nesimtirea si imi cer scuze pentru acest cuvant dar,din pacate nu il pot numi curaj,de a calca in picioare persoane care intr-un moment al vietii lor,le-a fost alaturi.
Din punctul meu de vedere,aceste persoane care incearca sa isi denigreze prietenii,cunoscutii folosindu-se de acuzatii false,minciuni sau dezvaluind anumite etape din vietile personale ale acestora,etape care,avand incredere le-au lasat sa le vada,sunt persoane fara caracter,persoane care se hranesc cu rautate,prostie si invidie.Persoane care,atunci cand sunt ignorati din cauza prostiei lor,ataca,jignesc si cel mai rau,uita ca cineva le-a fost alaturi.
Putem ignora astfel de persoane si intr-un fel sau altul o facem,dar cum in ziua de azi foarte multi traiesc intr-o lume a virtualului,se folosesc de conturi false pentru a continua ce au inceput:atacul!
Din pacate,foarte multi cad in plasa lor si judeca dupa niste cuvinte si cel mai dureros este atunci cand,unul dintre cititori este persoane care sustinea ca te iubeste si totusi,iti intoarce spatele.O astfel de situatie,tocmai mi-a fost dat sa o vad si am ramas socata pana unde poate duce mintea unui om,pana unde poate duce prostia si rautatea...
Pfff....chiar nu mai stim sa vedem dincolo de niste cuvinte?Dincolo de un monitor?Chiar nu mai stim sa ascultam?Se pare ca nu!Se pare ca multi am ajuns sa ne hranim cu ura,dorinta de a face rau...
Candva,credeam ca totusi nu poate exista atata rautate dar,se pare ca m-am inselat si nici nu ma mai mir.Atat timp cat suntem in stare sa omoram,sa violam,sa dam in cap,etc,etc suntem in stare sa fim si rai,plini de invidie si prostie....
V-am promis ca o sa revin in curand cu o noua postare si iata ca ma tin de cuvant.As fi vrut sa revin cu ceva mai vesel dar,din pacate,in momentul de fata,tot ce pot scrie este ca,intr-adevar oamenii nu sunt ceea ce par.
Stau si ma intreb pana unde poate duce rautatea unora...cred ca nu are limita...Am auzit de multe ori:"sa nu ai incredere",dar sunt si persoane care cred in "speranta" si in "a fi mai bun" si cred ca mai exista si oameni de calitate cu un caracter neindoielnic.
Fiecare dintre noi gresim,unii recunu...eu,una am curaj sa recunosc,dar multi gresesc,nu recunosc,dar au nesimtirea si imi cer scuze pentru acest cuvant dar,din pacate nu il pot numi curaj,de a calca in picioare persoane care intr-un moment al vietii lor,le-a fost alaturi.
Din punctul meu de vedere,aceste persoane care incearca sa isi denigreze prietenii,cunoscutii folosindu-se de acuzatii false,minciuni sau dezvaluind anumite etape din vietile personale ale acestora,etape care,avand incredere le-au lasat sa le vada,sunt persoane fara caracter,persoane care se hranesc cu rautate,prostie si invidie.Persoane care,atunci cand sunt ignorati din cauza prostiei lor,ataca,jignesc si cel mai rau,uita ca cineva le-a fost alaturi.
Putem ignora astfel de persoane si intr-un fel sau altul o facem,dar cum in ziua de azi foarte multi traiesc intr-o lume a virtualului,se folosesc de conturi false pentru a continua ce au inceput:atacul!
Din pacate,foarte multi cad in plasa lor si judeca dupa niste cuvinte si cel mai dureros este atunci cand,unul dintre cititori este persoane care sustinea ca te iubeste si totusi,iti intoarce spatele.O astfel de situatie,tocmai mi-a fost dat sa o vad si am ramas socata pana unde poate duce mintea unui om,pana unde poate duce prostia si rautatea...
Pfff....chiar nu mai stim sa vedem dincolo de niste cuvinte?Dincolo de un monitor?Chiar nu mai stim sa ascultam?Se pare ca nu!Se pare ca multi am ajuns sa ne hranim cu ura,dorinta de a face rau...
Candva,credeam ca totusi nu poate exista atata rautate dar,se pare ca m-am inselat si nici nu ma mai mir.Atat timp cat suntem in stare sa omoram,sa violam,sa dam in cap,etc,etc suntem in stare sa fim si rai,plini de invidie si prostie....
marți, 26 februarie 2013
Recuperare
Pentru toti cei care imi uramresc blogul,tot ce am scris aseara sunt scrierile din blogul vechi pentru ca l-am pierdut pe acela si am reusit doar sa imi recuperez scrierile.De aceea toate sunt postate in aceeasi data.Cu ocazia asta sper ca ele sa fie citite de mai multe persoane si mai ales de cei care sunt mentionati in ele pentru ca,sunt cuvinte scrise din suflet,e ceea ce am simtit in acele momente.
Va multumesc pentru intelegere si in curand voi veni cu postari noi!Kiss la voi!
Pentru toti cei care imi uramresc blogul,tot ce am scris aseara sunt scrierile din blogul vechi pentru ca l-am pierdut pe acela si am reusit doar sa imi recuperez scrierile.De aceea toate sunt postate in aceeasi data.Cu ocazia asta sper ca ele sa fie citite de mai multe persoane si mai ales de cei care sunt mentionati in ele pentru ca,sunt cuvinte scrise din suflet,e ceea ce am simtit in acele momente.
Va multumesc pentru intelegere si in curand voi veni cu postari noi!Kiss la voi!
luni, 25 februarie 2013
Invidie,ura sau rautate?
Pana unde poate ajunge invidia,rautatea?Cred ca nu are limite la unele persoane...De ce?Pentru ca nu se hranesc decat cu barfa si ura dar,cel mai dureros este ca,anumite persoane in care ai avut incredere si ti-a pasat de ele,acuza si arata cu degetul ascultand la minciunile unor oameni fara caracter.
Niciodata nu am sustinut ca sunt fara greseala,niciodata nu m-am considerat persoana perfecta dar,nici nu am ranit persoanele dragi mie...Da,recunosc ca am avut mai multe relatii in cei 7 ani de cand am divortat...da,folosesc fixodent pentru dantura asa cum incercau unii sa rada de mine si nu imi este rusine sa recunosc dar,niciodata nu am fost ipocrita si nu am ponegrit persoanele dragi mie...De ce toata povestea asta??In urma cu cateva ore am avut cel mai mare soc din ultimii ani...o anumita persoana pe care am considerat-o prietena,careia i-am ascultat tanguielile,plansetele m-a acuzat ca as fi avut o aventura cu barbatul de care ea este indragostita....virtual...
Da,e adevarat ca l-am cunoscut personal dar nu numai pe el si asta datorita faptului ca,de revelion,cateva persoane de pe acel site despre care va spuneam cand am inceput sa scriu pe acest blog,am avut placerea si onoarea de a-l petrece impreuna...ce nu stie aceasta persoana este ca,intr-adevar am avut placerea si onoarea de a sta face to face cu acest barbat dar,din respect pentru ea si sentimentele ei dar,mai ales pentru ca in acea perioada aveam iubit,un om minunat,nu m-as fi aventurat cu in ceva cu el.Intentia noastra nu a fost alta decat a petrece o seara de revelion cu oameni deosebiti.
Nu stiu daca ati inteles ceva din tot ce am scris acum dar,pot sa va spun ca,intr-adevar exista persoane pline de invidie si ura,persoane care se hranesc cu barfe si mai ales cu virtual...
Am facut multe greseli si eu dar niciodata nu mi-am acuzat prietenii luandu-ma dupa minciuni...nu am intors spatele prietenilor chiar daca acestia greseau...i-am ascultat si daca am putut sa le fiu alaturi,le-am fost indiferent prin ce metoda si indiferent de situatie...si sa nu uit...B,nu ma asteptam nici o clipa de la tine...de aici tragi tu concluziile...
Pana unde poate ajunge invidia,rautatea?Cred ca nu are limite la unele persoane...De ce?Pentru ca nu se hranesc decat cu barfa si ura dar,cel mai dureros este ca,anumite persoane in care ai avut incredere si ti-a pasat de ele,acuza si arata cu degetul ascultand la minciunile unor oameni fara caracter.
Niciodata nu am sustinut ca sunt fara greseala,niciodata nu m-am considerat persoana perfecta dar,nici nu am ranit persoanele dragi mie...Da,recunosc ca am avut mai multe relatii in cei 7 ani de cand am divortat...da,folosesc fixodent pentru dantura asa cum incercau unii sa rada de mine si nu imi este rusine sa recunosc dar,niciodata nu am fost ipocrita si nu am ponegrit persoanele dragi mie...De ce toata povestea asta??In urma cu cateva ore am avut cel mai mare soc din ultimii ani...o anumita persoana pe care am considerat-o prietena,careia i-am ascultat tanguielile,plansetele m-a acuzat ca as fi avut o aventura cu barbatul de care ea este indragostita....virtual...
Da,e adevarat ca l-am cunoscut personal dar nu numai pe el si asta datorita faptului ca,de revelion,cateva persoane de pe acel site despre care va spuneam cand am inceput sa scriu pe acest blog,am avut placerea si onoarea de a-l petrece impreuna...ce nu stie aceasta persoana este ca,intr-adevar am avut placerea si onoarea de a sta face to face cu acest barbat dar,din respect pentru ea si sentimentele ei dar,mai ales pentru ca in acea perioada aveam iubit,un om minunat,nu m-as fi aventurat cu in ceva cu el.Intentia noastra nu a fost alta decat a petrece o seara de revelion cu oameni deosebiti.
Nu stiu daca ati inteles ceva din tot ce am scris acum dar,pot sa va spun ca,intr-adevar exista persoane pline de invidie si ura,persoane care se hranesc cu barfe si mai ales cu virtual...
Am facut multe greseli si eu dar niciodata nu mi-am acuzat prietenii luandu-ma dupa minciuni...nu am intors spatele prietenilor chiar daca acestia greseau...i-am ascultat si daca am putut sa le fiu alaturi,le-am fost indiferent prin ce metoda si indiferent de situatie...si sa nu uit...B,nu ma asteptam nici o clipa de la tine...de aici tragi tu concluziile...
Fara titlu...
Am vrut sa scriu in seara asta dar,dupa ce m-am vazut in fata paginii parca am uitat tot...pur si simplu nu imi mai venea nimic in minte...stiu doar ca un amalgam de sentimente mi-a invadat sufletul,o stare melancolica si de tristete m-a cuprins,iar lacrimile stau sa imi curga pe obraz si habar nu am de ce...am langa mine doua dintre cele mai importante persoane din viata mea...Roby,fiul meu si Nico,sisul meu si totusi nimic din ceea ce simt acum nu dispare...Habar nu am motivele starii mele,habar nu am ce anume exact ma face sa ma simt asa dar,stiu ca mi-e dor...mi-e dor sa iubesc,sa fiu iubita...stiu ca imi doresc sa dispara tot raul ce ne incojoara...stiu ca as vrea sa nu mai aud de persoane care nu au facut altceva decat sa provoace durere mie si celor dragi mie...E adevarat ca speranta moare ultima dar,cand vezi ca toate vin peste tine,ca toti parca te inconjoara parca incercand sa iti intunece mintea si sufletul simti ca nici speranta nu mai e...sau poate ca nu sunt doar trista...poate ca si sentimentele ce le am si nu stie nimeni de ele ma fac sa ma simt asa...Mi-ar fi mai bine daca le-as lasa sa se vada?...nu stiu...mi-e frica sa le las sa se vada...de ce?de frica sa nu primesc un refuz...de frica ca as putea fi respinsa...de frica ca nu imi vor fi impartasite...nici eu nu mai stiu ce se intampla cu mine...nici eu nu mai stiu ce vreau...de fapt nici nu stiu daca are vreo noima ceea ce am scris,daca va intelege careva vreun cuvant din tot ce am insirat...poate ca da...poate ca nu...
Am vrut sa scriu in seara asta dar,dupa ce m-am vazut in fata paginii parca am uitat tot...pur si simplu nu imi mai venea nimic in minte...stiu doar ca un amalgam de sentimente mi-a invadat sufletul,o stare melancolica si de tristete m-a cuprins,iar lacrimile stau sa imi curga pe obraz si habar nu am de ce...am langa mine doua dintre cele mai importante persoane din viata mea...Roby,fiul meu si Nico,sisul meu si totusi nimic din ceea ce simt acum nu dispare...Habar nu am motivele starii mele,habar nu am ce anume exact ma face sa ma simt asa dar,stiu ca mi-e dor...mi-e dor sa iubesc,sa fiu iubita...stiu ca imi doresc sa dispara tot raul ce ne incojoara...stiu ca as vrea sa nu mai aud de persoane care nu au facut altceva decat sa provoace durere mie si celor dragi mie...E adevarat ca speranta moare ultima dar,cand vezi ca toate vin peste tine,ca toti parca te inconjoara parca incercand sa iti intunece mintea si sufletul simti ca nici speranta nu mai e...sau poate ca nu sunt doar trista...poate ca si sentimentele ce le am si nu stie nimeni de ele ma fac sa ma simt asa...Mi-ar fi mai bine daca le-as lasa sa se vada?...nu stiu...mi-e frica sa le las sa se vada...de ce?de frica sa nu primesc un refuz...de frica ca as putea fi respinsa...de frica ca nu imi vor fi impartasite...nici eu nu mai stiu ce se intampla cu mine...nici eu nu mai stiu ce vreau...de fapt nici nu stiu daca are vreo noima ceea ce am scris,daca va intelege careva vreun cuvant din tot ce am insirat...poate ca da...poate ca nu...
Tradare si neincredere
Cu cateva luni in urma am cunoscut un om special,un om de care m-am indragostit si pe care,si acum dupa atat timp,se pare ca nu au disparut sentimentele,un om despre care nu am spus prea multe,din pacate si am pastrat secret ceea ce inca mai simt pentru el.Stiu ca am gresit fata de el si imi pare rau desi,cu siguranta e prea tarziu pentru regrete.Sper totusi,ca intr-o zi sa poata ierta si uita.Nu am fost mult timp impreuna dar,atat cat am fost,ne-am bucurat unul de celalalt si am trait clipe frumoase.
Anyway,ce vroiam eu de fapt sa spun...a venit Craciunul si asteptam musafiri:cea mai buna prietena a mea din acea vreme,pe are o consideram sora si un amic.Acest amic l-am cunoscut pe acelasi site unde l-am intalnit si pe Gaby(persoana speciala) si pe Claudia(prietena cea mai buna din acea vreme).
Era ora 14.00,ora la care ar fi trebuit sa sune cei doi pentru a veni in vizita.A trecut ora 14.00,ora 15.00,s-a facut ora 19.00 si suna telefonul intr-un final...era ea...sisule,caci asa ne spuneam,imi pare rau dar,abia m-am trezit...promit ca maine vin!Amicul nostru la fel...nu a reusit sa ajunga...Am zis:ok sisule,nu-i nimic desi,Gaby mi-a spus:pretexte...A doua zi ma suna la ora stabilita dar,nu sa isi anunte vizita,ci ca nu poate sa ajunga si ca ii pare rau din nou...Gaby,din nou:nu e nevoie sa o mai spun!Si asa a tinut povestea pe durata sarbatorilor,iar in tot acest timp,Gaby mi-a spus in repetate randuri:iubi,nu te mai increde in nimeni,nici macar in "cea mai buna prietena".Daca era o prietena adevarata se tine tinea de promisiune.
Si acum imi amintesc cuvintele lui:prietenii adevarati nu dau inapoi niciodata si ca,intr-o zi voi fi tradata...A avut dreptate,din pacate...
Speranta
Se spune ca speranta moare ultima...asa o fi?Se intampla uneori sa reapara in vietile noastre persoane pe care le-ai intalnit intamplator o data sau de doua ori cu multi ani in urma si sa iti trezeasca sentimente care ai crezut ca nu ti le poate trezi vreodata...Incepi sa crezi ca poate,in sfarsit,a rasarit soarele si pe strada ta si totusi...ceva te face sa te indoiesti...Nu stiu,poate ca mi-am pierdut eu increderea de tot in oameni,poate am devenit eu prea suspicioasa si vad raul acolo unde poate nu exista sau poate am devenit prea dificila si cer prea mult...Oare asa o fi?Oare cred prea mult in "speranta moare ultima"?Sau poate ar trebui totusi sa risc si sa spun "ce va fi,va fi"?Habar nu am...ceva imi spune sa merg inainte si sa nu ma uit in jur dar,ceva imi spune sa ma opresc...Si totusi...speranta moare ultima?Posibil...
Momente de disperare sau doar o
perioada de melancolie?
Cu totii avem momente in care simtim ca ne prabusim,in care pur si simplu dam frau liber lacrimilor fara sa stim exact de ce...Ma intreb,sa fie disperare sau doar melancolie?Sa fie nevoia de refula si de a ne exterioriza intr-un fel sau altul,incercand sa nu ii implicam pe cei apropiati si dragi din teama de a nu fi judecati sau chiar de a-i rani pe ei?Orice ar fi stiu ca,in astfel de momente nu imi doresc decat sa ma retrag intr-o lume care nu este a mea si sa dau frau liber sentimentelor care nu le-am aratat cui trebuie,atunci cand trebuia...sa las lacrimile sa imi curga pe obraz fara ca nimeni sa stie sau sa ma vada...
Cu ceva timp in urma as fi preferat sa spun ceea ce simt dar,cu trecerea timpului am ajuns sa nu mai spun...sa pastrez pentru mine din motive intelese sau nu:teama de a nu mai fi judecata sau de a rani...desi,imi doresc sa strig cat pot de tare "NU MAI REZIST!",prefer sa tac...sa tac si sa plang...sa plang si sa suspin...Nu astept sa ma inteleaga cineva,nu astept sa ma accepte cineva,nu mai astept nimic...
Un singur lucru mi-a ramas prin care sa ma pot elibera de toata neputinta si slabiciunea mea:scrisul...modul in care incerc sa uit macar pentru moment de toate,modul in care lacrimile se opresc la un moment dat si sufletul se linisteste...
perioada de melancolie?
Cu totii avem momente in care simtim ca ne prabusim,in care pur si simplu dam frau liber lacrimilor fara sa stim exact de ce...Ma intreb,sa fie disperare sau doar melancolie?Sa fie nevoia de refula si de a ne exterioriza intr-un fel sau altul,incercand sa nu ii implicam pe cei apropiati si dragi din teama de a nu fi judecati sau chiar de a-i rani pe ei?Orice ar fi stiu ca,in astfel de momente nu imi doresc decat sa ma retrag intr-o lume care nu este a mea si sa dau frau liber sentimentelor care nu le-am aratat cui trebuie,atunci cand trebuia...sa las lacrimile sa imi curga pe obraz fara ca nimeni sa stie sau sa ma vada...
Cu ceva timp in urma as fi preferat sa spun ceea ce simt dar,cu trecerea timpului am ajuns sa nu mai spun...sa pastrez pentru mine din motive intelese sau nu:teama de a nu mai fi judecata sau de a rani...desi,imi doresc sa strig cat pot de tare "NU MAI REZIST!",prefer sa tac...sa tac si sa plang...sa plang si sa suspin...Nu astept sa ma inteleaga cineva,nu astept sa ma accepte cineva,nu mai astept nimic...
Un singur lucru mi-a ramas prin care sa ma pot elibera de toata neputinta si slabiciunea mea:scrisul...modul in care incerc sa uit macar pentru moment de toate,modul in care lacrimile se opresc la un moment dat si sufletul se linisteste...
Multumesc!
De multe ori spunem "multumesc" sau "te iubesc" dar,intrebarea mea este:cati dintre noi simt asta cand o spun?Acum cateva zile in urma am multumit unor persoane speciale si le-am multumit din suflet!In seara asta vreau sa multumesc inca unei persoane care,desi nu a fost fizic langa mine,a fost si este cu sufletul ceea ce inseamna enorm pentru mine.Am plans,dar datorita ei mi-am recapatat zambetul in aceasta seara si nu numai...am fost trista dar,a stiut sa ma inveseleasca...am fost abatuta dar,dupa cum am mai spus,m-a alinat cu vorbele ei calde...Multumesc Lucretia!!!
Poate ca multi nu inteleg asta,faptul ca prin intermediul unui webcam sau monitor poti ajunge sa indragesti un om incat sa ajungi sa il consideri destul de apropiat incat sa i te destanui.Va spun doar atat:se poate!Pentru mine Lucretia este persoana careia m-as destainui oricand,chiar daca e doar prin intermediul unui monitor si webcam!Multumesc inca o data injero!Love you!
De multe ori spunem "multumesc" sau "te iubesc" dar,intrebarea mea este:cati dintre noi simt asta cand o spun?Acum cateva zile in urma am multumit unor persoane speciale si le-am multumit din suflet!In seara asta vreau sa multumesc inca unei persoane care,desi nu a fost fizic langa mine,a fost si este cu sufletul ceea ce inseamna enorm pentru mine.Am plans,dar datorita ei mi-am recapatat zambetul in aceasta seara si nu numai...am fost trista dar,a stiut sa ma inveseleasca...am fost abatuta dar,dupa cum am mai spus,m-a alinat cu vorbele ei calde...Multumesc Lucretia!!!
Poate ca multi nu inteleg asta,faptul ca prin intermediul unui webcam sau monitor poti ajunge sa indragesti un om incat sa ajungi sa il consideri destul de apropiat incat sa i te destanui.Va spun doar atat:se poate!Pentru mine Lucretia este persoana careia m-as destainui oricand,chiar daca e doar prin intermediul unui monitor si webcam!Multumesc inca o data injero!Love you!
Prietenie
Azi-noapte am mentionat numele unor persoane speciale si dragi mie:Roxana,Claudia,Roby,Lucy,Lucretia...persoane care,asa cum am spus,le-am cunoscut intamplator pe un site de socializare si dating....Aceste persoane,prin felul lor de a fi,Roxana cu pofta ei de viata si caracterul rebel,Claudia prin gesturile ei copilaresti dar si mature in acelasi timp,Roby prin finetea lui,caracterul lui sincer,Lucretia cu vorbele ei calde,Lucy cu fermitatea lui,stiu cu adevarat sensul cuvantului "prieten".Aceste persoane au fost intotdeauna acolo,indiferent de situatie sau imprejurare,au stiut sa spuna cuvantul potrivit la momentul potrivit.Asa cum am spus si in povestioara anterioara,le multumesc ca exista,le multumesc pentru toate cuvintele si gesturile frumoase.
Nu vreau sa para ca fac diferente intre ei ceea ce voi spune acum...fiecare mi-au dovedit multe prin felul lor de a fi dar,astazi,Roxana mi-a dovedit ca,pentru prieteni e in stare sa se lupte cu oricine!Nu a contat cine sunt persoanele cu care se lupta,ci doar sa isi tina prietenii langa ea.
Iti multumesc Roxana si va multumesc tuturor inca o dat si de cate ori este nevoie,pentru ca existati!
Prieteni
Prieteni...cati dintre noi stiu adevaratul sens al cuvantului "prieten"?Putini...sunt convinsa...De cand ma stiu nu am avut prea multi prieteni sau prietene....De ce??Dintr-un singur motiv,probabil.Putini m-au acceptat asa cum sunt si m-au inteles intr-adevar...Acum,vreo 3 ani in urma,mi-am facut cont pe un site de socializare si dating dar,niciodata nu mi-am imaginat ca in decursul acestor ani voi cunoaste persoane speciale si ca vom ajunge "prieteni" intr-adevar...Nu vreau sa insir toata povestea,ci doar sa amintesc numele catorva persoane care mi-au fost alaturi indiferent de situatie....Roxana,care pentru mine in momentul de fata este mai mult decat o sora...Claudia ,care la randul ei si-a facut loc in inima mea si va ramane intotdeauna "my sis"...Lucretia,care desi,nu ne-am cunoscut face to face m-a inteles si mi-a fost alaturi numai prin cuvintele ei de suflet...Roby,un om deosebit care a stiut sa spuna cuvantul potrivit,la momentul potrivit...Lucy,un om cum rar mai gasesti in ziua de azi...Tuturor vreau sa va multumesc ca existati si ca v-am cunoscut...Daca am uitat pe cineva imi cer scuze....Va multumesc inca o data!
Prieteni...cati dintre noi stiu adevaratul sens al cuvantului "prieten"?Putini...sunt convinsa...De cand ma stiu nu am avut prea multi prieteni sau prietene....De ce??Dintr-un singur motiv,probabil.Putini m-au acceptat asa cum sunt si m-au inteles intr-adevar...Acum,vreo 3 ani in urma,mi-am facut cont pe un site de socializare si dating dar,niciodata nu mi-am imaginat ca in decursul acestor ani voi cunoaste persoane speciale si ca vom ajunge "prieteni" intr-adevar...Nu vreau sa insir toata povestea,ci doar sa amintesc numele catorva persoane care mi-au fost alaturi indiferent de situatie....Roxana,care pentru mine in momentul de fata este mai mult decat o sora...Claudia ,care la randul ei si-a facut loc in inima mea si va ramane intotdeauna "my sis"...Lucretia,care desi,nu ne-am cunoscut face to face m-a inteles si mi-a fost alaturi numai prin cuvintele ei de suflet...Roby,un om deosebit care a stiut sa spuna cuvantul potrivit,la momentul potrivit...Lucy,un om cum rar mai gasesti in ziua de azi...Tuturor vreau sa va multumesc ca existati si ca v-am cunoscut...Daca am uitat pe cineva imi cer scuze....Va multumesc inca o data!
Cine sunt eu?Probabil ca nici eu nu mai stiu cine sunt...stiu doar ca totusi nu mi-am pierdut speranta...Chiar daca nu am multe motive sa lupt cu viata,unul singur stiu sigur ca ma tine in picioare si imi da putere sa merg mai departe:baiatul meu!Cea mai mare realizare a vietii mele si bucuria mea de a trai!
Stiu ca am gresit fata de multe persoane,chiar si fata de copilul meu dar,sentimentele mele fata de cei apropiati au fost sincere chiar daca nu am stiut sa le arat sau le-am aratat intr-un mod ciudat...Sunt dificila,poate si egoista uneori,nerabdatoare dar,niciodata nu am intentionat sa ranesc pe cineva.
Cel mai mult regret ca,Roby(baiatul meu) este nevoit sa treaca prin toate greutatile si sa traiasca in lumea asta plina de invidie,minciuna si ura.Regret ca nu pot sa ii ofer tot ce isi doreste un copil de varsta lui dar,dragostea ce i-o port il va insoti oriunde va merge si sper ca,intr-o zi sa ma inteleaga.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)