Copiii
      Maine,18.03.2013 este  ziua unei fetite minunate,Ene Laura...o fetita care a ramas fara mama de la cateva luni.Dupa plecarea mamei naturale a avut o femeie,poate nu perfecta,dar careia Laura i-a spus MAMA...de ce,pentru ca in primii ani de viata i-a fost alaturi mai mult ca oricine...A fost o relatie ca in orice cuplu...cu bune si rele,care la un moment dat s-a terminat din motive doar de ei stiute si pe care nu vreau sa le aflu sau sa le dezvalui chiar daca le-as stii...
      S-au despartit...dupa un timp,tatal Laurei si al Cosminei(poate va intrebati cine este Cosmina...Cosmina este sora mai mare a Laurei),a gasit o femeie care credea ca ii va fii alaturi la bine si rau.Aceasta femeie a fost si prietena mea...din pacate,s-a dovedit a fi doar o persoana care isi urmarea propriile interese...Nu am stiu la inceput ce anume vroia sa faca...am avut incredere in ea,fiindu-mi prietena...Cand am realizat ca,de fapt pentru ea conta sa isi atinga scopul,era un pic cam tarziu sa mai pot face ceva,dar am incercat...
    In acel moment am decis sa ii spun acelui tata a doua fetite minunate,ca,acea femeie nu este ceea ce pretinde a fi...
    Nu stiu cat am reusit sa fac asta,dar stiu ca,in timp,tatal celor doua fetite a devenit pentru mine cel mai bun prieten al meu,omul care a crezut si inca mai crede in mine si atunci cand nu ii este bine,ma suna si imi spune...surioara,nu ma simt bine...
    Revenind la ziua de nastere a Laurei,astazi am incercat sa fac tot ce se poate pentru un copil de 10 ani care astepta sa isi petreaca ziua de nastere cu prietenii de varsta ei...
    Sper din tot sufletul sa fi reusit...am si eu un baiat si vad cum se simte atunci cand,in cele mai importante momente din viata lui se afla inconjurat de cei dragi lui...
   Asta am incercat sa fac eu astazi...sper ca am reusit!Multumesc ca mi-ati fost alaturi cand oameni care ii credeam apropiati m-au judecat...Laura,sper din tot sufletul ca,am reusit sa aduc macar un strop de fericire in sufletul tau pur si nevinovat...
   La multi ani,Laura!Sa cresti mare si frumoasa alaturi de cei care te iubesc!      

 

                            Ura,invidie sau prostie?


       V-am promis ca o sa revin in curand cu o noua postare si iata ca ma tin de cuvant.As fi vrut sa revin cu ceva mai vesel dar,din pacate,in momentul de fata,tot ce pot scrie este ca,intr-adevar oamenii nu sunt ceea ce par.
      Stau si ma intreb pana unde poate duce rautatea unora...cred ca nu are limita...Am auzit de multe ori:"sa nu ai incredere",dar sunt si persoane care cred in "speranta" si in "a fi mai bun" si cred ca mai exista si oameni de calitate cu un caracter neindoielnic.
     Fiecare dintre noi gresim,unii recunu...eu,una am curaj sa recunosc,dar multi gresesc,nu recunosc,dar au nesimtirea si imi cer scuze pentru acest cuvant dar,din pacate nu il pot numi curaj,de a calca in picioare persoane care intr-un moment al vietii lor,le-a fost alaturi.
     Din punctul meu de vedere,aceste persoane care incearca sa isi denigreze prietenii,cunoscutii folosindu-se de acuzatii false,minciuni sau dezvaluind anumite etape din vietile personale ale acestora,etape care,avand incredere le-au lasat sa le vada,sunt persoane fara caracter,persoane care se hranesc cu rautate,prostie si invidie.Persoane care,atunci cand sunt ignorati din cauza prostiei lor,ataca,jignesc si cel mai rau,uita ca cineva le-a fost alaturi.
    Putem ignora astfel de persoane si intr-un fel sau altul o facem,dar cum in ziua de azi foarte multi traiesc intr-o lume a virtualului,se folosesc de conturi false pentru a continua ce au inceput:atacul!
   Din pacate,foarte multi cad in plasa lor si judeca dupa niste cuvinte si cel mai dureros este atunci cand,unul dintre cititori este persoane care sustinea ca te iubeste si totusi,iti intoarce spatele.O astfel de situatie,tocmai mi-a fost dat sa o vad si am ramas socata pana unde poate duce mintea unui om,pana unde poate duce prostia si rautatea...
   Pfff....chiar nu mai stim sa vedem dincolo de niste cuvinte?Dincolo de un monitor?Chiar nu mai stim sa ascultam?Se pare ca nu!Se pare ca multi am ajuns sa ne hranim cu ura,dorinta de a face rau...
   Candva,credeam ca totusi nu poate exista atata rautate dar,se pare ca m-am inselat si nici nu ma mai mir.Atat timp  cat suntem in stare sa omoram,sa violam,sa dam in cap,etc,etc suntem in stare sa fim si rai,plini de invidie si prostie....